În plin sezon al nunţilor, din ce în ce mai multe mirese preferă rochia de inspiraţie tradiţională. Marina Tudor, de la Donna Alba, ne spune de ce ar trebui să alegem o astfel de rochie, care sunt avantajele unei rochii de mireasa de inspiraţie populară faţă de cea clasică şi care sunt accesoriile care se potrivesc cel mai bine.

– De unde pasiunea pentru modă şi, mai ales, pentru hainele de inspiraţie tradiţională?
Dragul de rochii începe odată cu prima păpuşă. Mama a avut bunăvoinţa să îmi facă o rochie miniaturală. Le-am sorbit-o din ochi şi pe mama şi rochia, dar şi păpuşa. Când am crescut, am început să realizez şi eu păpuşi. Atât de nostime erau, încât nu mă puteam despărţi de ele. Le dădeam cadou în cele din urmă… Din păcate, nu mai am acum niciuna. A apărut apoi o maşină de cusut în viaţa mea. Lucram zi şi noapte la ea cu multă osârdie şi fără vreo idee despre tipare. Aşa am descoperit că se cer anumite tăieturi  pe o rochie, ceea ce croitoria clasică a vremii numea “pense”, necesare ca rochia să stea în felul dorit pe corp. La mine totul era fără rutină şi extrem de proaspăt, nu semăna cu alte pense şi look-uri ceea ce ieşea din mâinile mele. Am descoperit  mai târziu că totuşi acele croieli interesante “inventate” de mine, de fapt, existau. Am deschis o mică activitate în acest sens. În firmă nu faci chiar ce doreşti tu să faci şi de multe ori nu chiar iese aşa cum visezi. Pentru că de cele mai multe ori nu reuşeşti să transmiţi corect mesajul către echipă, ori percepţia ei e alta faţă de ceea ce intenţionezi să realizezi poate pentru că experienţa fetelor care lucrează într-un atelier e alta decât a ta şi din multe alte cauze. După o perioadă în care am lucrat îmbrăcăminte pentru femei, ceva ce astăzi denumim “casual” am trecut la rochii de mireasă. De aproape douăzeci de ani lucrăm pentru mirese. Clientele care ne caută sunt cuminţi şi deloc extravagante. Rochia finală este foarte bine lucrată şi în rochia noastră te plac toţi nuntaşii, dar, mai ales, îţi şade bine ţie şi te simţi în largul tău în noaptea nunţii. Toate soacrele şi toate cârcotaşele stau liniştite. Mireasa se armonizează şi cu interiorul bisericii şi cu decorul de la restaurant. Arată foarte bine în fotografii, iar fotografiile pot fi arătate copiilor şi păstrate pentru nepoţi fără teama că le denaturezi vreun principiu sănătos.
În urmă cu câţiva ani, interesul meu pentru iţe a crescut şi studiam tot mai mult cultura populară, încercând să descifrez tainele româncelor înscrise pe iile cu care se îmbrăcau. Am intenţionat să mă înscriu chiar la un master de etnologie şi folclor şi încă nu am renunţat la idee. Am constatat că tinerii şi multă lume este doritoare să poarte lucruri frumoase şi că elemente ale iei româneşti ne ajută să ne regăsim ca identitate. Am început să înţeleg că trebuie să lucrăm în direcţia aceasta. Nu pentru a fi “pe val”, ci pentru totdeauna şi pentru neamul nostru. Familia, cei din jur m-au criticat, cum că ar fi un trend şi va trece, iar eu voi fi pe piaţă declarată anacronică. În plus China vinde cu alte preţuri. Nu voi putea produce cu acele preţuri, cine va cumpăra?! Nu vei rezista, este o nebunie!, mi se spunea, dar continuam să cred în acest demers.
A fost aşa cum au prezis alţii, însă! Am pregătit prima colecţie căreia i-am dat numele Bujorul românesc. Nu am vândut nimic,  producţia de rochii clasice, bineînţeles, că a scăzut, întrucât noi lucram altceva. A trebuit să facem faţă  şi unui cataclism intern la nivel de firmă, dar şi unuia personal. Ne-am prezentat la un târg de profil. A fost mare aglomeraţie şi admiraţie la standul nostru. Toate generaţiile erau încântate. Şi cei de peste 50 de ani şi tinerii, în special… Dar atât. Nu a cumpărat nimeni nici o rochie şi nu a comandat nimeni nimic. Era frumos, dar ciudat. Poate la nunta de argint… câţiva producători de rochii au introdus şi acest articol în activitatea lor. Printre altele. Eu voiam să-mi dau viaţa ca să pun amprentă românească pe trupurile, capetele şi în casele românilor, dar nimeni nu dorea sacrificul meu. Suspiciuni în jur, îndoieli în suflet… eram şi la fundul sacului, între altele.
Fratele meu devenise pasionat de arta fotografiei şi s-a oferit să realizeze câteva fotografii unei fete, care a devenit model, între timp, îmbrăcată într-una dintre rochiile noastre cu motive româneşti. Nu era pieptănată la vreun salon, tocmai venise de la ore. A mai durat puţin până am obţinut acordul părinţilor pentru aceste fotografii pentru că Denisia nu împlinise 18 ani. Aşa am obţinut cele mai frumoase cinci fotografii pentru rochia Catrina. Rochia a făcut înconjurul planetei. Românii de pretutindeni au făcut nunţi româneşti plecând de la modesta şi simpla rochie Catrina cu motive la brâu din zona Botoşaniului. I-am dat numele Catrina de la un cântec popular. Mulţi au folosit tema acestei rochii pentru întreaga lor nuntă. Chiar şi când mirii nu erau români, nunta era românească.  Românii îşi comandau şi ei cămăşi de mire cu aceleaşi motive. Aveam o colecţie închegată de acum de încă nouă  rochii, dar fotografia Catrinei – fotomodelul natural, fără intervenţii cosmetice Denisia Vieru – a fost darul lui Dumnezeu pentru noi. Prin ea am rezistat. Se comandă şi acum această rochie, deşi acum facem multe alte produse cu amprentă românească: trusou pentru botez, hăinuţe pentru copii, rochii pentru evenimente, cămăşi, tot ce este textil în mediul eclesiastic şi nu numai.

– Care sunt avantajele unei rochii de mireasă de inspiraţie populară faţă de rochia clasică de mireasă?
Să ne răspundă mirii! Dacă  un meci de  fotbal România-Italia, ne ajută să fim mai uniţi ca popor, vă inchipuiţi ce se întâmplă în jurul a ceva care are aptitudinea de a ne lega de înaintaşi şi ne hrăneşte cu speranţa aceleiaşi uniri cu urmaşii noştri şi ai lor? Modelul popular românesc are rolul unei verigi a unui lanţ al continuităţii noastre. Românii care trăiesc în afara ţării resimt parcă mai puternic şi mai dureros această nevoie de continuitate. Rochia inspirată din tradiţional uneşte nuntaşii, între ei, face nunta şi mireasa mai frumoase.

– Cum alegeţi materialele? Ce fel de materiale folosiţi?
Lucrăm pe două clase de preţuri la materiale. Materialele cu preţ economic, fie naturale, cum ar fi  vâscozele, chifonul,shantungul obţinut din fire de vâscoză, fie materiale ţesute din fire industriale: voaluri, tafta, shantung -obţinut din polyester sau amestecuri de fire-, mătase artificială. La această categorie de preţ se găsesc şi pânzeturi de bumbac, in sau amestec. Cu ceva vreme în urmă se găsea şi pânză de casă veche până în 30 de lei metrul- metrul acela popular,  mai îngust. Practic, shantungul de -exemplu- poate fi obţinut si din fire naturale şi din fire industriale. Poate fi obţinut din fire naturale care au un preţ mic cum ar fi vâscoza,  inul economic,sau din fire naturale cu preţ foarte mare, de exemplu mătasea naturală, in preţios. Acest material se lucreză din fire mai groase şi neuniforme care dau pe suprafaţa ţesăturii reliefuri ce nişte noduri şi crează striaţii specifice, dacă nu ştii crezi că este un material cu defecte de ţesere. Acesta obţinut din fire de mătase naturală era tratat ca fiind un material nobil la curţile reginelor din Europa. Depinde pe ce fel de războie se face ţeserea, căci un acelaşi fir poate fi ţesut ca mătase, ca shantung, ca gabardină etc. Folosim şi mătase naturală de import. Ca o mândrie naţională pot să vă spun că cea mai frumoasă şi scumpă mătase din lume este borangicul nostru. Am cumpărat de pe la Muzeul Ţăranului Român, înainte de fi începută renovarea actuală, câteva mahrame vechi din borangic, simple, fără model pe ele şi aşteptăm un moment potrivit să le folosim la rochii. Am făcut şi rochii care porneau de la o ie veche din marchizet şi continuau cu tafta, voal sau catifea. Marchizetul –marquisette- este o pânză apărută în secolul trecut, realizată din in şi mătase naturală şi care era folosit la ii de sărbătoare şi rochii de mireasă fiind fluid şi transparent atât cât trebuie.

– Care sunt sursele dvs de inspiraţie când creaţi rochii de mireasă tradiţionale? Aveţi şi ajutoare de specialitate?
Sursele de inspiraţie sunt modelele noastre populare. Am strans mai multe costume populare pentru un muzeu al portului românesc. La unele evenimente, am prezentat colecţia noastră şi ne dorim să avem un spaţiu mai mare pentru o expoziţie permanentă. Căutăm să cumpărăm în continuare ii şi alte piese ale costumului şi le studiem, transpunând în tehnici de cusut şi brodat actuale ceea ce avem de la înaintaşele noastre pe care le admirăm nereuşind să le ajungem în măiestrie. Am studiat şi studiez literatura de specialitate veche şi nouă din domeniul etnografiei. Avem autori uriaşi, daca nu aş fi început să lucrez nu aş fi ştiut despre aceste personalităţi: Tzigara-Sămurcaş, Tancred Bănăţeanu ,  Romulus Vuia, Nicolae Dunăre,  Alexandru Dima etc.
Colind la pas sau internautic muzee cu exponate textile româneşti. Încerc să păstrez o linie noncomercială în producţie, o linie de mijloc totuşi căci pentru a ne putea exprima avem nevoie să ne acoperim cheltuielile. Consider că suntem la începutul drumului şi că avem încă multe de învăţat nu numai de la înaintaşe ci şi de la contemoranii noştri. Interesul acesta pentru amprenta neamului din care provii nu este acum prezent doar la români, ci la toate popoarele. De altfel marii actori din fashionul mondial pun lupa pe anumite zone geografice şi tradiţii şi arată lumii -reinterpretate- frumuseţi nebănuite ale straielor omului. Şi noi vrem să punem pe bulendrele de azi o mică amprentă.

– Cărui tip de cliente vă adresaţi? Pe ce fel de personalitate feminină credeţi că se potrivesc cel mai bine creaţiile dvs.?
Avem cliente cuminţi în toate şi ca atare şi în vestimentaţie. În primăvară am lansat colecţia Simplicity, cu rochii clasice de mireasă în care am turnat accente de geenery şi mai mult sex-appeal. Nu a produs efecte mai specaculoase decât modesta noastră Catrina. Avem şi rochii Donna Alba ce urcă pe scenă, sau se plimbă în lumina reflectoarelor. Avem profesoare, studente, avocate, artiste (şi artişti), mirese (şi miri) ce lucreză la toate nivelurile –în multinaţionale sau îngrijesc de cineva-, persoane publice etc. Suntem o echipă ce se bucură de bucuria lor, când putem le urmărim traiectoriile, le aşteptăm fotografiile, participăm virtual la evenimentele lor.  Foarte recent am fost într-un parteneriat şi plăcut, dar şi fructuos cu echipa ce a realizează la Iasi de 8 ani Festivalul Serile Filmului Românesc. Deşi a fost cam din scurt pentru noi, am reuşit să îmbracam -pentru seara dedicată regizorului Mungiu- pe actriţa Laura Vasiliu, o mai veche prietenă a noastră, pe Irina Margareta Nistor şi toate fetele care au făcut parte din staff-ul organizatoric. Laura a purtat o rochie din shantung cu suprarochie din organza, a revenit acest material în modă, deocamdată pe scenele din fashion, cu o broderie specifică judeţului ei de baştină, Neamţ. Rochia, noi o gândisem lungă, dar ea a hotărât să o taie imediat sub genunchi. Pentru ca a venit pe fugă la Iaşi, nu avea încălţăminte potrivită. Nu ştiam ce va face, timp nu prea era, dar peste vreo două ore a urcat pe scenă încălţată genial cu nişte ghete decupate. La gât avea o cureluşă din piele oferită de un producător local, partener al nostru la mai multe evenimente, City Boutique. Cureluşa  gravată cu motive româneşti. Laura arăta simplu, discret, perfect, în lumina reflectoarelor. Irina Margareta Nistor nu ne-a dat nici măcar o măsură, umerii sau lungimea, nimic. Nu a raspuns la telefon şi la nici o provocare din mesaje, deşi ne-am convins ulterior că le-a citit pe toate. Că ea nu avea centimetru acolo unde era. Nici nu stim unde era, că in vreo 4-5 zile era şi la Londra şi in State.  Aşadar, a purtat un cămeşoi urban, făcut cu intenţia de a încăpea în el cel puţin vreo 6 numere omeneşti. Din tull elastic negru cu broderie românească maron. Am aflat mai târziu că roşul este culoarea ei. Rămânem datoare…. Fetele din staff au fost îmbrăcate tot cu nişte cămeşoaie urbane, brodate discret cu sigla festivalului, ale cărei culori sunt negru şi galben “sfr”. Aveau hamuri City Boutique şi erau complet din altă lume, adica din lumea cinefililor, cu o mănuşă din piele făcută la noi şi de asemeni îmbogăţită cu sigla. Tot pentru Festivalul cinefililor şi cineaştilor am făcut rochia “Pădureanca”, pentru Manuela Florina Hărăbor, care a jucat rolul Siminei, alături de Iorgovan, Adrian Pintea. Pentru noi a fost o prezenţă binefăcătoare, pentru că ne-a încurajat în travaliul nostru cu rochia -era creată în jurul unei ii vechi din marchizet, care a necesitat restaurare- şi ne-a dat şi măsurile. În plus s-a bucurat de rezultat şi a fost  apreciată!

– Aveţi şi comenzi din străinătate? Ce anume preferă clientele care nu sunt din România?
Din afara graniţelor primim comenzi pentru rochii de mireasă cu motive româneşti, dar şi rochii clasice. La cele româneşti, aproape întotdeauna primim şi comandă pentru cămaşa mirelui. Oamenii vor de asemenea trusouri de botez, cămăşi pentru copii, rochii cu amprentă românească, cămăşi bărbăteşti. Se mai cer diverse decoruri pentru biserici, prosoape, merindare, decoruri pentru lumânări, chiar veşminte preoţeşti cu motive populare.

– Care sunt accesoriile care se potrivesc cel mai bine la o rochie de mireasa tradiţională (încălţări, voal, buchet etc)? Care este cel mai potrivit decor?
Aceste elemente sunt la alegerea miresei.Noi am căutat zgardane originale, măcar pentru paradele noastre sau shooting-ri, dar nu am găsit. Puţinele persoane care lucrează zgardane originale, după modele de colecţie, le împrumută cu mult timp înaintea unor evenimente şi nu mai lucrează altele. Cei care totuşi produc, le produc mai ales la nivel comercial. Este posibil ca acea persoană de care avem nevoie să existe şi poate prin intermediul dvs să ne întâlnim. Am încercat să atragem persoane spre acest domeniu, dar nu am reuşit încă. Avem un proiect mai serios pentru găteala capului. Acum oferim voaluri simple, clasice, sau cu mici cantităţi de broderie din motivele rochiei. Sperăm la următoarea noastră întrevedere să avem ce vă arăta. Din fotografiile primite de la nunţile Donna Alba, am observant că buchetul miresei este cel mai bine armonizat cu ţinuta. După cum am spus şi mai sus, având rochia ca “inimă” a nunţii, fiecare îşi gândeşte tema dorită. Noi am făcut câţiva paşi în direcţia decorurilor, am creat o nouă linie Donna Casa, suntem însă la început. Ar fi multe potriveli: dantelă cu sac, tull cu motive româneşti, prosoape româneşti brodate sau ţesute, naproane româneşti, şerveţele, mărturii , decoruri lumânări etc.

– De ce credeţi că tot mai multe femei preferă o rochie de mireasă de inspiraţie tradiţională în locul celei albe?
Noi am fi bucuroşi să prefere toţi haine cu amprentă românească la evenimentele de familie! Te simţi român! Simţi că aparţii tribului ăstuia! Toate generaţiile sunt bucuroase îmbrăcate aşa: tineri, copii şi bunici! Este un spectacol – de dorit, unic în viaţă- care îşi întipăreşte frumuseţea în memoria noastră şi în urmele pe care le lasă: filme, fotografii! Bucuria şi unitatea sunt mai trainice şi frumuseţea mai intensă!

Link-ul catre articolul original:http://www.iulianatudor.ro/2017/05/29/interviu-marina-tudor-de-la-donna-alba-rochia-inspirata-din-traditional-uneste-nuntasii-face-nunta-si-mireasa-mai-frumoase/